E aglomeraţie mare la cuptoarele prosperiene in fiecare zi, iar pe lângă pâinile noastre clasice (toate cu maia naturală) avem în program şi specialităţi care au zile dedicate pentru a le produce (mai ales ca in unele cazuri timpul necesar pentru a pregăti o pâine poate fi şi 48 de ore). Vezi lista de mai jos pentru a-ţi face planul de vizite în magazine:

Come si dice, uite câteva informaţii care te vor ajuta să regizezi cea mai faină pizza din aluatul prosperian

• Aluatul este factorul determinant pentru o pizza de succes, de aceea el trebuie pregătit şi mânuit cu grijă şi cu puţintică răbdare.

• Aluatul pe care îl ai în faţă este unul din făină albă, frământat cu maia naturală (hrănită şi crescută la noi în brutărie), cu hidratare de 70% şi conţinut redus de drojdie, lucru care ne permite să îi oferim o fermentare lentă (24 ore) la 4˚C. Brutarul Prospero crede ca acesta este timpul minim necesar pentru fermentarea corectă a unui aluat de pizza, rezultatul fiind un gluten relaxat (adică un aluat care se va intinde mai uşor) şi enzime care au timp să preia toate aromele din făină.

• Fermentarea îndelungată îi dă aluatului o aromă aparte, blatul de pizza va avea o textură aerată, care se topeşte în gură.

• Ingredientele sunt: făină de grâu, apă, sare, drojdie şi un strop de ulei de măsline. Aluatul se poate păstra în frigider până la 3 zile.

Metoda de lucru:

• scoate aluatul din frigider şi lasă-l să atingă temperatura camerei (nu întindem niciodată aluatul rece). Dupa ce atinge temperatura camerei, aluatul a dospit şi e mai usor de întins. Timp aproximativ de aşteptare: 30-40 min (suficient cât să vezi din nou episodul din Seinfeld în care Kramer vrea să deschidă o pizzerie şi să savurezi un espresso).

• pune făină pe masa de lucru, bila de aluat se înfăinează pe ambele feţe. (reamintim ca deviza pizzerului de treabă e „Ai puţintică răbdare, stimabile”)

• pune ambele mâini pe mijlocul bilei şi începe să întinzi aluatul folosind doar degetele lipite unul de celălalt, astfel încăt întinderea să fie dirijată din centru spre margini, formând un cerc. Lucrează cu fineţe, înfăinează constant mâinile, nu sfâşia aluatul. Marginile se lasă mai groase, nu le apăsăm. Nu folosim sucitor la întins, pentru a nu distruge textura blatului. (Mergi pe mâna noastră, marginile alea vor fi un curat deliciu!)

• dacă mai ai posibilitatea, poţi lăsa aluatul întins încă câteva minute la dospit. 7-8 minute sau până asculţi două piese italieneşti (de exemplu: Pino D’Angio-Ma quale idea şi Remo Germani-Baci)

• înţeapă încet cu o furculiţă partea din mijloc, ca să rămână dreaptă la copt, şi apoi poţi pune ingredientele (sos de roşii, mozzarella, oregano şi busuioc măcinat, un strop de ulei de măsline, poate nişte felii de salam, aici tu eşti regizorul principal) şi coacem 3-4 minute la 300 grade sau un în jur de 5-7 minute la maximul cuptorului de acasă.

• Ingredientele proaspete si fragile la temperatura ridicată precum busuioc sau rucolla, se pun deasupra doar după ce pizza e scoasă din cuptor.

• Bravos, stimabile, ai regizat ceva curat delicios! Bucură-te de pizza ta împreună cu familia sau prietenii. La desert recomandăm o felie de doboş sau un tiramishu cup, certo!

Brutarul tau e un tip de treaba si se implica permanent in dezvoltarea de produse sanatoase. De data aceasta in cadrul proiectului "Laboratorul consumatorului", coordonat de Universitatea din Varsovia, avand ca partener principal Universitatea de Stiinte ale Vietii "Regele Mihai I" din Timisoara.

7 motive pentru care ne-am îndrăgostit de maia și de calitățile sale.

Apă, făină și timp. Sunt cele trei ingrediente folosite de mii de ani pentru pâine, și nu fără motiv. Drojdia și-a făcut loc mai recent în proces, pentru simplul motiv că devine mai simplu: dospirea cu maia durează, e temperamentală. Dar cu răbdare, atenție și grija brutarilor se poate transforma în bunătăți de toate felurile. Nouă ne place în principal pentru că:

E mai ușor de digerat și tolerat chiar și pentru cei sensibili la gluten. În timpul fermentației, mai ales când e lentă, enzimele produse de unele microorganisme îndepărtează părți din molecula de gluten. Astfel, sunt îndepărtate chiar cele cu risc, care declanșează reacția exagerată a sistemului imunitar. În plus, senzația de sațietate apare mai repede.

Pâinea cu maia e mai sănătoasă. Datorită procesului de fermentație naturală, aceasta este pre-digerată, la fel cum microorganismele din flora noastră digestivă contribuie la transformarea alimentelor în substanțe pe care corpul le poate astfel asimila. De altfel, flora digestivă și maiaua au multe în comun

E mai gustoasă. Da, gustul e o chestiune de gust, dar mulți o preferă tocmai pentru că are mai multă savoare. Compoziția diversă a microorganismelor din maia îi pot da arome felurite în funcție de temperatură și timpul de dospire. Mulți spun, pe scurt, că are gustul copilăriei.

E mai nutritivă. Fermentarea naturală neutralizează acidul fitic din cereale, iar astfel mineralele precum fierul, calciul, zincul și magneziul pot fi asimilate în organism. În plus, pâinea cu maia nu își pierde în timpul coacerii vitaminele B1, B2 și B11.

Scade nivelul zahărului din sânge. Pentru că zaharurile sunt absorbite lent în organism, glicemia este păstrată sub control.

Rămâne proaspătă mai mult timp. Datorită fermentării și conținutului ridicat de apă, pâinea cu maia poate rezista zile bune fără să se strice.

Am creat-o și hrănit-o chiar noi. Maiaua pe care o folosim zilnic s-a născut acum 6 ani. O hrănim în fiecare zi, și folosim doar o parte din ea la fermentat. Astfel, ne-am putea chiar lăuda că e nemuritoare. Și în plus, mai e și mereu surprinzătoare. Pentru că e influențată de condițiile din atelier, de umiditate și căldură, pâinea pe care o facem vara e un pic diferită de cea de iarnă, așa, cât să nu te plictisești niciodată.